,,O! de ai despica cerurile, wi Te-ai pogork, s`ar topi munyii knaintea Ta,

ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa sq dea kn clocot! Yi-ar cunoawte atunci vrqjmawii Numele, wi ar tremura neamurile knaintea Ta!

Cknd ai fqcut minuni la cari nu ne awteptam, Te-ai pogorkt, wi munyii s`au zguduit knaintea Ta,

cum niciodatq nu s`a pomenit, nici nu s`a auzit vorbindu-se, wi cum nici n`a vqzut vreodatq ochiul awa ceva: anume ca un alt dumnezeu afarq de Tine sq fi fqcut asemenea lucruri pentru cei ce se kncred kn El.

Tu iewi knaintea celor ce kmplinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblq kn cqile Tale, wi kwi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mkniat, pentrucq am pqcqtuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mkntuiyi?

Toyi am ajuns ca niwte necurayi, wi toate faptele noastre bune sknt ca o hainq mknjitq. Toyi skntem ofiliyi ca o frunzq, wi nelegiuirile noastre ne iau ca vkntul.

Nu este nimeni care sq cheme Numele Tqu, sau care sq se trezeascq wi sq se alipeascq de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faya Ta, wi ne lawi sq pierim din pricina nelegiuirilor noastre.``

Dar, Doamne, Tu ewti Tatql nostru; noi skntem lutul, wi Tu olarul, care ne-ai kntocmit: skntem cu toyii lucrarea mknilor Tale.

Nu Te mknia prea mult, Doamne, wi nu-Yi aduce aminte kn veci de nelegiuire! Privewte dar, spre noi, cqci toyi skntem poporul Tqu.

Cetqyile Tale cele sfinte sknt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!

Casa noastrq cea sfkntq wi slqvitq, kn care pqrinyii nowtri ckntau laudele Tale, a ajuns pradq flacqrilor, wi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.

Dupq toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tqcea Tu oare wi ne vei kntrista nespus de mult?``