| Chapter 3 |
1 | Dupq aceea, Iov a deschis gura wi a blestemat ziua kn care s`a nqscut.
|
2 | A luat cuvkntul wi a zis:
|
3 | ,,Blestematq sq fie ziua kn care m`am nqscut,
|
4 | Prefacq-se kn kntunerec ziua aceea, sq nu se kngrijeascq Dumnezeu de ea din cer, wi sq nu mai strqluceascq lumina peste ea!
|
5 | S`o cuprindq kntunerecul wi umbra moryii, nori growi sq vinq peste ea, wi neguri de peste zi s`o knspqimknte!
|
6 | Noaptea aceea! S`o acopere kntunerecul, sq piarq din an, sq nu mai fie numqratq kntre luni!
|
7 | Da, stearpq sq fie noaptea aceea, ducq-se veselia din ea!
|
8 | Blestematq sq fie de ceice blastqmq zilele, de ceice wtiu sq kntqrkte Leviatanul;
|
9 | sq se kntunece stelele din amurgul ei, kn zqdar sq awtepte lumina, wi sq nu mai vadq genele zorilor zilei!
|
10 | Cqci n`a knchis pkntecele care m`a zqmislit, nici n`a ascuns suferinya dinaintea ochilor mei.
|
11 | Dece n`am murit kn pkntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la iewirea din pkntecele ei?
|
12 | Dece am gqsit genunchi cari sq mq primeascq? Wi ykye cari sq-mi dea lapte?
|
13 | Acum aw fi culcat, aw fi liniwtit, aw dormi wi m`aw odihni
|
14 | cu kmpqrayii wi cei mari de pe pqmknt, cari wi-au zidit falnice morminte,
|
15 | cu domnitorii cari aveau aur, wi wi-au umplut casele cu argint.
|
16 | Sau n`aw mai fi kn viayq, aw fi ca o stkrpiturq kngropatq, ca niwte copii cari n`au vqzut lumina!
|
17 | Acolo nu te mai necqjesc cei rqi, acolo se odihnesc cei sleiyi de puteri.
|
18 | Acolo cei puwi kn lanyuri sknt lqsayi toyi kn pace, nu mai aud glasul asupritorului;
|
19 | cel mai mic wi cel mare sknt tot una acolo, wi robul scapq de stqpknul squ.
|
20 | Pentru ce dq Dumnezeu luminq celui ce sufere, wi viayq celor amqriyi la suflet,
|
21 | cari awteaptq moartea wi nu vine; mqcar cq o doresc mai mult deckt o comoarq,
|
22 | cari n`ar mai putea de bucurie wi de veselie, dacq ar gqsi mormkntul? -
|
23 | Pentruce, zic, dq El luminq omului care nu wtie kncotro sq meargq, pe care kl kngrqdewte Dumnezeu de toate pqryile?
|
24 | Suspinurile kmi sknt hrana de toate zilele, wi jalea mi se varsq ca apa.
|
25 | De ce mq tem, aceea mi se kntkmplq; de ce mi -e fricq, de aceea am parte!
|
26 | N`am nici liniwte, nici pace, nici odihnq, wi necazul dq peste mine.``
|